Carolina Portarescu, fondatoarea Carolush:
„Afacerile de suflet sunt cele care merg”
Se spune că afacerile de suflet sunt cele care merg. Afacerea mea de creare a bijuteriilor unice Carolush este una de suflet. Am început acum doi ani, iniţial lucram cu materii clasice cum ar fi lemnul şi mătasea, iar treptat am mărit gama de materii prime. Am trecut uşor la pictatul pe cocos. Am învăţat cum să-l aleg în funcţie de structură, apoi să-l şlefuiesc. Am învăţat totul singură. Lucrez şi cu piesele de calculator, uneori caut cu disperare ceva unic. Sunt bijuterii cu care mă mândresc foarte tare, începând din clipă când aleg materia primă. Am o mulţime de bijuterii pe care nu vreau să le vând.
Iniţial era un hobby care îmi răpea foarte mult timp liber şi nici nu ştiam care va fi rezultatul. Credeam că cei dragi nu vor accepta, dar familia ma susţinut. În primul rând soţul care îmi este aproape, se mai distrează uneori pe seama mea, dar mă încurajează. Uneori el este cel care mă împinge din spate. Tatăl meu care nu m-a oprit când a văzut că mă joc cu instrumentele lui, doar m-a avertizat de pericole. El a fost cel care mi-a arătat cum să lucrez cu instrumentele, şi desigur mama, care mereu îmi este alături. Am învăţat cum să lucrez cu instrumentele şi am obişnuit şi piaţa cu un nou produs. Marea realizare este că mi-a reuşit să obişnuiesc publicul cu astfel de bijuterii, multe din ele sunt în stilul casual, dar clienţii mei le poartă la diverse evenimente mondene, de exemplu cercei din sâmburi de caise au fost purtate de o clientă la nuntă. Sunt foarte atentă la necesităţile clienţilor mei, încerc să-i memorizez personal, să le cunosc dorinţele.
Am două afaceri, şi le văd ca doi copii, pe care trebuie să-i cresc şi dezvolt. Uneori mă solicită prea mult timp, încât am ajuns la concluzia că 24 de ore sunt prea puţine. Îmi pare rău că am nevoie de somn şi mâncare, ele îmi răpesc din timp. La început îmi era dificil, deoarece trebuia să dedic timp şi altor activităţi. Dar am ajuns la o situaţie ideală, am început să-mi organizez ziua. Acum împart totul pe zile, ore în funcţie de volumul de lucru pe care îl am de făcut şi cât de urgent este acesta. Odată pe lună, îmi fac un bilanţ, ce am reuşit să fac şi ce urmează să fac.
Citesc mult şi sunt la curent cu ceea ce ţine de domeniile mele de activitate. Mă informez, încerc să fiu la curent cu tendinţele, necesităţile pieţei. Totodată pentru dezvoltarea mea merg la diverse traininguri şi seminare, dar sunt foarte selectivă. Preţuiesc timpul meu liber şi merg doar acolo unde ştiu că voi învăţa ceva util.
Nu vreau să fiu feministă, dar o femeie poate să facă lucrurile la fel de bine ca un bărbat. Am susţinut şi susţin femeile în diferite afaceri. În plus dacă ştiu şi pot ajuta, o fac cu plăcere. E important ca femeile să-şi găsească motivaţia şi să ştie de ce fac o afacere. Să-şi vizualizeze afacerea, să o vadă în timp, cum va arăta aceasta peste 10 ani. Să facă nişte calcule simple, de unde vin banii, unde îi va cheltui, nişte calcule simple dar de care trebuie ţinut cont. Şi să aibă încredere în propria intuiţie. Totul depinde de situaţie, dacă are posibilitatea să facă o carieră să o facă, dar în paralele să-şi dezvolte o pasiune. Se spune că afacerile de suflet sunt cele care merg. Le îndemn să-îndrăznească, dar să fie şi realiste, să-şi calculeze toate minusurile, riscurile şi
modalităţile de a depăşi obstacolele.
Dacă aş avea posibilitatea să schimb ceva, nu aş schimba nimic. Dar dacă aş şti rezultatele de acum, aş fi mai încrezută în mine, mai rapidă. Aş acţiona cu mai multă încredere.
Acest articol a fost creat in cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile in politica”, implementat de Entitatea Natiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen si Abilitarea Femeilor (UN Women) si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), in parteneriat cu Fundatia Est-Europeana si Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finantat de Guvernul Suediei.