Diana Mîrza, Administrator „Industrial Construct Grup” SRL

 „Numele mentorului meu este Ambiţia”

Mă numesc Diana Mîrza, am 31 ani. Posed studii superioare în Economie, specializarea Relaţii Economice Internaţionale şi masterat, cu specializarea în Administrarea Afacerilor. Am urmat şi cursuri în domeniul Economiei şi Pedagogiei. Am doi copii mici, pe care îi ador.

Primul meu serviciu a fost legat de vânzări de computere şi accesorii. Ulterior, am lucrat în calitate de manager de vânzări a materialelor de construcţie. În 2005, împreună cu încă o persoană, am deschis o întreprindere 50% la 50%. Vindeam materiale de construcţie şi prestam servicii de reparaţii a obiectelor mici. Întreprinderea era mică, aveam destul timp la dispoziţie şi am decis să mă ocup şi cu alte activităţi.

Între 2006 şi 2007, am predat discipline economice la Colegiul Naţional de Informatică şi Drept. Între 2007 şi 2010, am activat şi la Aeroportul Internaţional Chişinău. În 2010, am răscumpărat cota de 50% de la partenerul meu de afaceri şi m-am implicat mai activ în activitatea de antreprenoriat. Mă ocupam în continuare de materiale de construcţii şi servicii de reparaţii, dar, cu experienţa mea de odinioară, vindeam şi tehnică de calcul.

Ulterior, având în vedere că am lucrat deja un timp în domeniul construcţiilor şi cunoşteam de la tatăl meu, încă din copilărie, mai multe detalii despre construcţii, mi-am făcut studii specializate şi am hotărît să lansez o activitate de construcţii mai largă. Am angajat mai mulţi specialişti atestaţi. Am organizat o serie de activităţi de promovare. Spre sfârşitul anului 2010 activitatea s-a lărgit, iar volumele de vânzări au crescut considerabil. În 2011, am suportat câteva lovituri mai grele, urmate de o perioadă mai dificilă. Din 2012, am început totul de la zero. Am început să administrez o altă companie, la care activez şi acum – SRL „Industrial Construct Grup”. Compania deţine trei direcţii de activitate – construcţii, comerţ cu mărfuri ne-alimentare şi comerţ cu mărfuri alimentare.

Pot să mă descriu ca fiind o persoană ambiţioasă. Mereu mi-am dorit să fiu independentă. Deviza mea era şi este – trebuie să faci ceea ce-ţi place. În anii de facultate, am lucrat în calitate de angajat, ceea ce nu mi-a adus satisfacţie morală. Nu mă regăseam în rolul de angajată. Respectiv, într-o zi mi-am zis: „why not?”. Nu aveam bani pentru a deschide o afacere şi nici experienţă în domeniul antrepernoriatului. Aveam doar cunoştinţe teoretice pentru iniţierea unei afaceri şi dorinţă. Astfel, în 2005, împreună cu o altă persoană, am decis să iniţiem o afacere care, precum credeam pe atunci, va fi fără de mari investiţii şi riscuri. Partenerul avea experienţă în domeniul construcţiilor, iar eu aveam (şi mai am) o pasiune aparte pentru construcţii. Respectiv, am decis să pornim o afacere în domeniul construcţiilor.

Afacerea a început cu paşi mici. Am început prin prestarea serviciilor de reparaţii pentru persoane fizice şi anume – reparaţii în apartamente. Primul client a fost o cunoştinţă, după care a urmat recomandarea acestuia prietenilor săi. De acest serviciu, se ocupa mai mult partenerul meu. Eu mă ocupam mai mult de vânzări, mai bine zis de distribuţia materialelor de construcţie la clienţi şi de dezvoltarea acestui departament. Aveam experienţă în vânzarea materialelor de construcţie şi cunoaşteam piaţa. După circa doi ani de activitate, am analizat dacă afacerea e profitabilă sau nu şi mi-am dat seama că partea cu distribuţia materialelor de construcţie nu generează venituri dorite, deoarece existau probleme la capitolul resurse umane. Nu găseam persoane calificate în domeniul vînzărilor.

Apoi, a venit o perioadă de stagnare şi în serviciile de reparaţii, având la bază aceeaşi problemă – lipsa angajaţilor. A mai apărut şi problema concurenţei. A fost o perioadă când firmele din domeniul prestării de servicii în construcţii apăreau „ca ciupercile după ploaie” şi aveau capital mai mare. Respectiv, au apărut şi întrebări de marketing. Trebuia gîndită o altă strategie. Partenerul de afaceri s-a retras, am răscumpărat cota de 50% de la el şi m-am implicat mai activ în activitatea de antreprenoriat. Am început să caut parteneri de afaceri în domeniu. Mi-a venit ideea să lucrez ca subantreprenor la proiecte mari. Am angajat mai mulţi specialişti atestaţi. Am făcut o serie de activităţi de promovare. Spre sfârşitul anului 2010, activitatea s-a lărgit, volumele de vânzări au crescut considerabil, însă în 2011, am primit câteva lovituri grele, urmate de o perioadă mai dificilă.

Din 2012, am luat totul de la 0. Am început să administrez o altă companie la care sunt şi acum – SRL „Industrial Construct Grup”. Iarăşi mi-am luat licenţa în construcţie, dar de data asta mult mai uşor (experienţa m-a ajutat mult). Am început să apelez la servicii juridice de calitate pentru perfectarea documentelor şi mai ales a contractelor de muncă şi prestări servicii. Dispuneam de un capital mai mare faţă de cel din 2005 şi de asemenea, o experienţă mai dură după anul 2011. Am renuţ definitiv la contracte de subantrepriză. Analiza pieţei din domeniul construcţiilor şi experienţa m-au ajutat să aleg un anumit segment din piaţa construcţiilor. Aveam deja imaginea afacerii mai bine conturată. Ştiam deja ce promovez, ce ofer, de ce angajaţi am nevoie.

Am început cu lucrări relativ mici – construcţii de câteva sute de metri pătraţi. Am mai crescut, am căpătat experienţă. Segmentul din piaţa de construcţii, pe care ne aflăm acum, este reprezentat de „construcţii la gri”. Ulterior, am lansat o activitate de comerţ. Din 2013, am început să importăm direct de la producători în primul rând specialităţile noastre: o gamă de ciocolată caldă naturală şi becuri anti-ţâţari. După aceasta, am încheiat contractele de distribuţie pentru mai multe mărfuri de uz casnic. Actualmente, ne dezvoltăm atât în sfera comerţului, cât şi cea a construcţiilor.

 Una din cele mai importante dificultăţi, în afacerea curentă, sunt sistemul de lucru cu reţelele de magazine – de mai mulţi ani s-a dezvoltat aşa-numitul sistem de primire la realizare. Investeşti banii tăi, achiţi pentru marfă producătorului, magazinul local ia de la tine marfa spre realizare, iar dacă se vinde – bine, ţi-o achită cu amânarea plăţii, dar dacă nu se vinde – ţi-o întoarce. Acest sistem este un impediment pentru dezvoltarea comerţului şi ar trebui combătut de autoritţi. O altă dificultate este lipsa acută de angajaţi. Necătând la declaraţiile oficiale privind existenţa unei mulţimi de şomeri calificaţi şi dornici de muncă pe piaţă, în realitate, este foarte dificil să găseşti angajaţi oneşti şi calificaţi.

Din realizări, aş menţiona faptul că întreprinderea a trecut cu bine de ultimii ani destul de complicaţi din punct de vedere economic. O altă realizare a fost atunci când beneficiarul mi-a predat terenul şi a primit totul gata.

Nu am urmat paşii cuiva. Ceea ce am facut până acum, a fost din ambiţia mea. Adică, aş putea spune că numele mentorului meu este Ambiţia. Precum am menţionat şi mai devreme, sunt o persoană ambiţioasă. Din păcate, nu am o persoană care să mă sfătuiască şi să mă ghideze, însă permanent am admirat persoanele care au creat şi au realizat ceva frumos. Ce persoane admir? Pot să spun şi nume: Ion Sturza şi Nelly Sonic. Deşi nu am discutat niciodată cu aceste persoane, mi-ar plăcea. Persoana care a influenţat asupra afacerilor mele este soţul, care m-a susţinut şi mă susţine permanent în ceea ce fac din toate punctele de vedere.

Particip la conferinţe, mese rotunde, evenimente de networking. De aseamenea, merg la diferite cursuri ce ţin de construcţii şi promovare. Aş dori să fac mult mai multe, dar timpul nu prea îmi permite.

Dacă aş fi din nou la început de cale, cred că aş fi mai atentă cu oamenii cu care lucrez.

 Am 3 pasiuni:

  1. Îmi place să comunic, aş trăi doar plăcere dacă aş comunica mai mult cu doamne care posedă ocupaţii şi viziuni similare cu ale mele.
  2. Îmi place să călătoresc. Mi-ar plăcea să vizitez mai multe locuri din Moldova şi ţările apropiate.
  3. Îmi plac şi distracţiile – karaoke, biliard, cărţi, jocuri de masă şi altele.

Mă străduiesc să încurajez doamnele şi domnişoarele pe care le cunosc, ca să fie mai active, să nu manifeste teamă faţă de dorinţele şi planurile lor, să încerce şi să meargă înainte. Dau sfaturi doar celor care mi le cer. Mergeţi înainte atât cât este rezonabil, nu vă temeţi să greşiţi – greşelile sunt tot o experienţă.

Acest articol a fost creat in cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile in politica”, implementat de Entitatea Natiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen si Abilitarea Femeilor (UN Women) si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), in parteneriat cu Fundatia Est-Europeana si Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finantat de Guvernul Suediei.