Tamara Gavriliţă, solistă la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”:
„Dacă faci ceva de la care primeşti plăcere vei avea succes.”
„Sunt solistă la Teatrul Naţional de Operă şi Balet, carieră pe care am început-o acum doi ani. Totodată sunt mamă a patru copii şi cred că familia este cea mai mare realizare a mea. Am absolvit Şcoala de muzică în Ucraina, ţara mea de baştină. Cântecul mereu a fost în sufletul meu. Chiar dacă doar de doi ani sunt solistă la teatru, am cântat întotdeauna acasă, la biserică.
Pe lângă teatru, mai sunt conducătoare a horului bisericesc din Stăuceni şi profesoară de Canto la Şcoala de Muzică „Maria Bieşu”. Cântând în hor în Stăuceni îmi doream să devin cântăreaţă de operă. Am născut patru copii, iar soţul îmi spunea că vor creşte copii şi după vei intra la conservator. Am intrat la vârsta de 40 de ani. Pentru prima dată am aplicat când aveam 35 de ani, dar atunci mi-au spus că au limită de vârstă şi că nu primesc studenţi după vârsta de 35 de ani. Nu m-am descurajat şi am aplicat la Şcoala de Arte “VALERIU POLEAKOV”. Am absolvit şcoala la vârsta de 40 de ani, atunci au scos limita de vârstă de la conservator şi am intrat acolo. Am absolvit acum un an, în prezent fac masteratul.
Studentă fiind mi-a fost dificil să fac concurenţă fetelor tinere. Dar mi-au ajutat foarte mult copiii mei. Ei m-au susţinut şi m-au încurajat, mereu îmi repetau că „Tu poţi”, „Noi ştim” sau „mereu am simţit”. Am absolvit conservatorul cu rezultate excelente şi am fost invitată în calitate de solistă la Teatrul de Operă şi Balet. De acum încolo se încep realizările mele şi cariera mea. A trecut puţin timp de când sunt solistă, nu am avut încă roluri foarte importante, toate sunt înainte. Acum pregătesc intensiv câte roluri: Aida, Bal Mascat, Abigail, operele pe care le voi cânta în timpul apropiat.
Obstacolul cel mai mare pe care l-am avut este neîncrederea în sine. E bine să fii un pic mai modestă decât să rişti, dar viaţa mereu mă pune în situaţii în care sunt nevoită să risc. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mereu a fost aproape şi mi-a oferit posibilitatea să-mi îndeplinesc visele.
În viaţă au fost mai multe persoane care m-au susţinut şi încurajat. Margareta Budei este profesoara care mi-a insuflat dragostea faţă de vocalul de operă. Ea mereu îmi spunea că am voce pentru operă. Iana Vdovicenco care m-a ajutat şi m-a susţinut în tot, inclusiv în ideea de a aplica la conservator. Prietena mea Irina Rurac, o persoană dragă cu care mereu ne împărtăşim experienţele şi ne susţinem moral şi material. Ea este persoana care în cele mai dificile situaţii ştie să spună un cuvânt bun. Soţului că nu mi-a încurcat, faptul că eu am aplicat la studii a fost un stres pentru familie, dar ei mi-au fost aproape.
Dezvoltarea personală este foarte importantă. Eu mereu învăţ ceva, acum fac masteratul. Dar am făcut diverse cursuri de la croitorie la şofat. Faptul că am patru copii care au interese diferite şi respectiv şi necesităţi m-a pus în situaţie de a învăţa din diverse domenii. Astfel, eu mereu învăţ, nu stau pe loc niciodată.
Mereu aş alege familia în detrimentul carierei, deoarece eu oricum am să cânt. Dacă nu voi cânta la teatru, atunci la biserică, la şcoală, dacă nu, acasă pentru mine, dar oricum voi cânta. Pe când familia este o muncă grea şi zilnică, dar care îţi aduce satisfacţii enorme.
Femeilor le recomand să aibă o atitudine pozitivă, să creadă că ele pot. Să-şi găsească ceva care să le inspire şi să le oferă plăcere. Dacă faci ceva de la care primeşti plăcere vei avea succes. Ele trebuie să aibă încredere în sine şi să-şi demonstreze sie că pot. E uşor să spui că dacă vrei ceva, obţine, dar cu siguranţă noi putem lucra la realizarea propriilor vise.
Eu ajut pe oricine doreşte să se dezvolte. Cred că rolul nostru pe pământ este să ajutăm pe cineva, trebuie să ajutăm moral, financiar cu un sfat. Eu nu pot afirma că ajut pe mulţi la modul practic, dar inspir prin propriul exemplu.
Timpul liber este ceva preţios pentru mine. Mă strădui să îl folosesc pentru a mă relaxa în cercul familiei.
Acest articol a fost creat in cadrul proiectului „Istoria mea de succes”, cu sprijinul Programului ONU „Femeile in politica”, implementat de Entitatea Natiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen si Abilitarea Femeilor (UN Women) si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), in parteneriat cu Fundatia Est-Europeana si Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finantat de Guvernul Suediei.